Singura cale de urmat

Întrucât Hotărârea Curţii Constituţionale nr.6 din 21 august 2012 – ce urmează a fi prezentată luni Camerei deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţă comună – a fost dată publicităţii, nu voi face decât unele aprecieri de principiu pe marginea afirmaţiilor belicoase ale unor parlamentari care au declarat cu emfază că, după pronunţarea Curţii, Parlamentul este cel chemat să stabilească „calea de urmat”. Cu alte cuvinte, în situaţia în care Curtea Constituţională va constata că „nu au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege pentru referendum, Parlamentul României va lua act de hotărârea acesteia şi va decide asupra procedurii de urmat” (s.ns.).

Rezultă cu prisosinţă că numai în ipoteza în care Curtea ar fi constatat că „nu au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege pentru referendum, Parlamentul României luând de confirmarea acestui rezultat al referendumului ar fi fost îndrituită să „decidă” (?) asupra procedurii de urmat”. Or, în speţă, nici Parlamentul, iniţiatorul suspendării din funcţie al Preşedintelui României, şi nici Guvernul, organizatorul referendumului pentru demiterea Preşedintelui, nu au motive să se plângă de constatarea că a fost respectată procedura referendumului naţional, ce urmează a se prezenta spre informare Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţă comună. Mă mir că stimaţii deputaţi şi senatori nu au băgat de seamă – aşa cum a constatat Curtea la punctul 1 al dispozitivului hotărârii că „procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, a fost respectată” (s.ns.).

Motiv pentru care la punctul 2 al dispozitivului hotărârii, Curtea „confirmă rezultatele referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 comunicate de Biroul Electoral Central şi constată că din totalul de 18.292.464 persoane înscrise în listele electorale permanente au participat la vot 8.459.053 persoane (46,24%), din care 7.403.836 (87,52%) au răspuns „DA” la întrebarea „Sunteţi de acord cu demiterea Preşedintelui României?”, 943.375 (11,15%) au răspuns „NU”, precum şi cei 111.842 ale căror voturi au fost anulate (s.ns.).

Cum arătam într-un alt articol, este de esenţa oricărui sistem democratic că majoritatea este cea care decide. Admiţând însă uneori că majoritatea se poate înşela, legiuitorul condiţionează eficienţa voinţei majoritare în materie de alegeri (constituţionale, parlamentare etc.) de realizarea unui anumit cvorum. Departe de noi gândul că facem abstracţie de voinţa celor 7.403.836 de electori prezenţi la urne care au votat „DA”. Dimpotrivă, vom adăuga la numărul total al electorilor prezenţi şi pe cei 943.375 care au votat „NU”, precum şi pe cei 111.842 ale căror voturi au fost anulate. Indiscutabil că numărul de electori prezenţi la vot, de 8.459.052, este impresionant, dar nu este suficient pentru a depăşi pragul electoral de 9.146.232 plus unul (respectiv, 18.292.464:2+1) impus de lege.

Pe cale de consecinţă, la punctul 3 al dispozitivului Hotărârii, Curtea „constată că la referendum nu au participat cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, pentru ca referendumul să fie valabil în conformitate cu prevederile art.5 alin.2 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului”.

Nu mă interesează, rogu-vă să mă credeţi, dacă dl Antonescu îşi va onora promisiunea publică în sensul căreia, în ipoteza invalidării referendumului, se va retrage din viaţa politică. Şi nici dacă dl Antonescu nu înţelege nici în ceasul al doisprezecelea că interimatul înseamnă provizorat! Mă tem însă că dl Antonescu, în afara de faptul că nu şi-a putut reprima curiozitatea şi a apăsat celebrul „buton 3”, nu a înţeles nimic, sau aproape nimic, dar absolut nimic nu a înţeles din scurta sa experienţa de interimar.

Motiv pentru care mă rezum a cita din dispozitivul aceleiaşi Hotărâri: „La data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează interimatul domnlui George-Crin Laurenţiu Antonescu în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României” (pct.4). Precum şi că: „De la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, domnul Traian Băsescu îşi reia exercitarea atribuţiilor constituţionale şi legale de Preşedinte al României” (pct.5).