sâmbătă, 30 martie 2013

Epigrama



Concentrată în câteva versuri, epigrama înfăţişează de obicei – în mod direct sau doar aluziv – o anumită trăsătură caracterologică sau comportamentală a unei persoane sau – mai rar – a unei categorii de persoane.
Această înfăţişare directă sau aluzivă nu este prezentată însă cu austeritate moralizatoare, ci cu umor. Ea este destinată nu să indispună, ci să amuze, nu să stârnească încruntări, ci să producă zâmbete. Concentrarea epigramei în doar câteva versuri, tehnica de ritm şi de versificaţie, mica explozie de umor pe care o cuprinde fac din ea un gen literar, o producţie a spiritului, destinată să descreţească frunţile şi să provoace o delectare intelectuală.
Epigrama, creaţie intelectuală având toate atributele şi privilegiile de care se bucură creativitatea umană, nu-şi făureşte însă substanţa din ficţiune – aşa cum se întâmplă cu alte genuri literare – ci ea se ancorează pe anumite manifestări concrete ale unor persoane identificabile. Aceste manifestări sunt înfăţişate cu umor, scoţându-se în evidenţă ridicolul, absurdul sau doar comicul lor.
Într-o concepţie exigentă s-ar putea susţine că legea nu face nici o distincţie ancorată pe modul de exprimare al afirmaţiei calomnioase. Prezentată în forma cea mai rudimentară a vorbirii curente sau în nuanţele cele mai subtile ale creaţiei literare, afirmaţia denigratoare la adresa unei anumite persoane identificabile, publicată în presă, are aceeaşi eficienţă nocivă. Ea face să se răspândească, într-un mediu larg al publicului, informaţia că acea persoană a săvârşit o anumită faptă blamabilă şi deci îşi realizează eficienţa socială negativă caracteristică calomniei.
Într-o altă opinie, înclinată să ţină seama de valoarea socială a creaţiei literare, de îmbogăţirea patrimoniului cultural al unei societăţi prin producţiile sale literare, indiferent de genul în care ele se manifestă, caracterizarea înţepăturii epigramei ar fi diferită.
În primul rând, şi-ar face loc în această opinie vechiul dicton: „Ridendo castigat mores” (râzând se îndreaptă moravurile). Efectul umorului asupra moralei publice, luat în considerare în toate vremurile, a ocazionat multiple şi valoroase manifestări literare satirice, în care au fost ridiculizate caractere, comportări, categorii de persoane şi chiar persoane bine individualizate.
Ridicolul înfăţişat sub formă literară îndeamnă nu atât la dispreţuirea celui vizat în producţia literară respectivă, cât la amuzamentul cititorului şi la reflecţia acestuia asupra unor criterii de comportare. Chiar dacă această din urmă preocupare este de o eficienţă mai problematică, totuşi amuzamentul, zâmbetul produs de gluma versificată constituie un câştig pe care oamenii l-au preţuit dintotdeauna. S-a spus: „Cea mai pierdută dintre zile este aceea în care n-ai râs”. S-ar putea adăuga că, chiar dacă nu ai râs, dar ai avut prilejul să zâmbeşti, ziua nu poate fi considerată pierdută. Iar dintre sursele ce pot aduce un zâmbet peste crisparea aspră a vieţii cotidiene se poate număra şi epigrama.
S-ar putea considera că gluma şi zâmbetul integrate în orice epigramă i-ar atribui acesteia un rol socialmente benefic, scoţând-o din câmpul aspru al faptelor cu virtualitate antisocială. Destinată să delecteze şi nu să supere, maliţiozitatea nuanţată, înţepătura îndeobşte minoră a epigramei nu s-ar putea situa în câmpul infracţional.
Trebuie să observăm că, deşi s-au publicat multe epigrame în decursul timpului, totuşi cei vizaţi au lăsat lumea să zâmbească, au zâmbit şi ei, dar nu s-au adresat justiţiei cu plângere pentru calomnie. Şi nu rareori cei vizaţi prin asemenea epigrame dure şi tăioase au fost personalităţi cu o preponderentă poziţie în viaţa socială.
Astfel, sunt cunoscute multiplele epigrame pe care Al.O. Teodoreanu (Păstorel) le-a îndreptat contra savantului Nicolae Iorga. Reproducem una dintre ele: 

Propagandistul

La Sorbona când se pune
Franţuzeşte să vorbească,
Tot franţuzu-n sine-şi spune:
Dulce-i limba românească!

Nu credem că această epigramă îl putea caracteriza pe marele savant, care era şi poliglot, dar s-ar putea ca ea să fie potrivită multor personaje din zilele noastre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu