Primul termen de judecată
„Constanţi
poziţiei noastre că în sala Tribunalului trebuie să dăm dovadă de un deosebit
respect faţă de instanţă, ţinând cont de solemnitatea desfăşurării unei şedinţe
de judecată, nu împărtăşim părerea că într-o asemenea sală este loc şi pentru
aplauze furtunoase. Reporterul, cu toate că este de felul său sobru, în
sufletul său a aplaudat măsurile dispuse de către completul de judecată condus
de un magistrat de înaltă marcă dl. Corneliu Turianu, care, într-o ţinută
aleasă, făcând dovada cunoaşterii în cele mai mici amănunte a dosarului, a luat
măsuri legale, dar şi umane. Este o plăcută surpriză modul în care s-a
desfăşurat prima şedinţă a acestui dosar. Preşedintele completului a dispus ca
măcar în faţa Tribunalului inculpaţii să nu poarte cătuşe. Cererile avocaţilor
au fost examinate cu cea mai mare grijă şi admise, în consecinţă, în
totalitate. S-a dispus punerea în libertate a tuturor acestor [prizonieri de
conştiinţă]…” (Simion Buia jr., Aplauze sub cupola Palatului de Justiţie,
în „România Liberă” din 1 noiembrie
1990).
„La
termenul de 5 noiembrie, în dosarul nr. 1448/1990, privind al doilea lot al
celor anchetaţi pentru comiterea de infracţiuni în legătură cu evenimentele din 13 iunie, aflat spre rezolvare
la Tribunalul Municipiului Bucureşti – dat fiind timpul scurs de la termenul
din 29 octombrie, când a fost decisă încetarea provizorie a măsurii de arestare
a celor anchetaţi – era de presupus ca
toţi cei arestaţi să fi fost eliberaţi. Cu toate acestea, trei dintre
prizonieri nu beneficiază încă de măsura dispusă de către Tribunal. Este vorba
de April Popescu, Mihai Mistreanu şi Tamara Mustaţă. În cazul primilor doi,
poliţia a ignorat pur şi simplu adresa Tribunalului prin care i se făcea
cunoscută încetarea provizorie a măsurii de arestare, iar în cel de al treilea
caz a fost adusă în instanţă în aceeaşi ţinută [specifică]. În faţa acestor
acte scandaloase, preşedintele completului de judecată, domnul Corneliu
Turianu, a dispus sesizarea Procuraturii Militare pentru a o obliga să
intervină. Ne solidarizăm necondiţionat cu măsura întreprinsă de instanţă
deoarece considerăm că abuzurile au durat şi aşa prea mult, iar cei vinovaţi de
comiterea lor trebuie aduşi ei înşişi în faţa legii” (Ion Frâncu, Eliberaţi
neeliberaţii - Cum este posibil să fie (încă) ignorată decizia unui magistrat, în „Dreptatea” din 9
ianuarie 1990).
În
final, instanţa a constatat că cei puşi în libertate încă se mai află în stare
de arest – unii la circa de Poliţie, alţii la Penitenciarul Jilava –, la baza
reţinerii neaflându-se nici un mandat, fapt ce constituie infracţiunea de
reţinere ilegală!… Înainte de suspendarea şedinţei, preşedintele completului a
dispus sesizarea Procuraturii Militare pentru reţinerea ilegală a inculpaţilor,
cu atât mai mult cu cât termenul de punere în libertate a fost depăşit de mult.
Mai mult chiar, problema a fost percepută şi dintr-un alt punct de vedere, cât
se poate de just, acela al ignorării deciziei unui magistrat după principiul
mioritic „Câinele latră, noi ne vedem de ale noastre”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu