Se afișează postările cu eticheta DNA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DNA. Afișați toate postările

joi, 19 martie 2015

Consilierul prezidenţial Andrei Muraru, audiat de Parchet împreună cu Tudor Chiuariu în cazul infracţiunii de sustragere şi distrugere de documente din Ministerul Justiţiei. SENTINŢĂ DEFINITIVĂ


ARTICOL PRELUAT DE LA ZIARISTIONLINE.RO
"Cazul în care sunt implicaţi doi ideologi ai organizaţiei de extremă stânga “Miliţia Spirituală”, fraţii gemeni Andrei si Alexandru Muraru, acuzaţi că au sustras şi folosit spre şantaj 17 dosare (mape profesionale) din Ministerul Justiţiei pe vremea tovarăşului lor penal, Tudor Chiuariu, ia o nouă turnură, după ce profesorul Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS şi parte vătămată, a contestat “NUP”-ul oferit cu largheţe de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5. Practic, prin sentinţă definitivă emisă la 20.02.2014, Judecătoria Sectorului 5 a desfiinţat total decizia Parchetului aceleiaşi Judecătorii, trimiţând făptuitorii din nou sub anchetă. Printre numele sonore aflate pe lista dosarelor furate din Arhiva Ministerului Justitiei, ale “şantajabililor”, se află Valeriu Stoica, Victor Ciorbea, Cristian Diaconescu, judecătorul CCR Acsinte Gaşpar sau fostul preşedinte al CSM Iulian Gâlcă. Cazul este, desigur, de domeniul Consiliului Superior al Magistraturii. Constatam că dacă partea vătămată nu era profesor universitar în drept pentru a contraargumenta aberaţiile procurorului de caz, ar fi fost în mod evident vitregită de un act corect de Justiţie iar făptaşii nu ar mai fi fost pedepsiţi, conform Legii, ci ar fi zburdat liber spre a comite alte ilegalităţi. Judecătorul de cameră preliminară contestă, cu uimire am putea spune, judecata procurorului, criticând elegant dar dur deciziile sale, contrazise, conform Hotărârii, prin “toate actele” existente la dosar. Acelaşi procuror de caz, Florea Stoian Andreia, care a susţinut în mod neîntemeiat că a intervenit prescripţia şi nu a început urmărirea penală în cazul lui Alexandru Muraru, fratele consilierului prezidenţial Andrei Muraru, a intrat deja în analele Judecătoriei Sectorului 5, după ce a dat liber “legal” la hoţie în România, fie ca e vorba de documente, fie de maşini, după cum arată colegii noştri de la Lumea Justiţiei, privind un alt caz plin de ciudăţenii. Cum argumentarea sentinţei doamnei judecător Oana Roseanu – în care sunt reluate cu amănunt toate faptele – se constituie într-o veritabilă lecţie de drept, vă dăm prilejul de a o citi integral.
 
 


 
 





miercuri, 21 ianuarie 2015

NODURI ÎNTR-O REŢEA DE TIP MAFIOT

Articol preluat de la ZIARIŞTI ONLINE.RO
 
"În continuarea articolului Consilierul lui Iohannis, Andrei Muraru, cercetat pentru şantaj, instigare şi complicitate la furt de documente secrete. Profesorul Corneliu Turianu de la CNSAS l-a prins cu documentele (1) », publicăm astăzi demersurile profesorului Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, de demantelare a nodurilor unei reţele de tip mafiot:
(...)
La data de 06.11.2012, Corpul de Control al Ministrului Justiţiei a sesizat „in rem” Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti cu privire la faptul că, în urma controlului efectuat în perioada 21.09. – 19.10.2012 de către inspectorii desemnaţi din cadrul Corpului de Control al Ministrului la Direcţia Resurse Umane şi la Serviciul Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Ministerului Justiţiei, s-a constatat dispariţia din arhiva centrală a instituţiei a unui număr de 17 dosare profesionale, printre care şi dosarul meu profesional, deşi acestea figurau înregistrate într-un registru de depozit multianual, constituit începând cu anul 1999.
La data de 10.12.2014, urmare a cererii mele, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti mi-a trimis copie a Rezoluţiei nr.11501/P/2012 din data de 10.12.2013, împreună cu referatul întocmit de organele de poliţie. (Anexa 1)
Cercetările au fost efectuate de Secţia 17 Poliţie, care „a stabilit că în registru apare menţiunea că dosarele în cauză au fost scoase din arhivă la data de 17.10.2007 şi înaintate consilierului MURARU ALEXANDRU (…) Cu această ocazie au fost identificate două înscrisuri olografe tip „bilet” ataşate registrului prin capsare, în care sunt enumerate sub formă de listă mai multe dosare profesionale identificate prin numele magistratului şi numărul de arhivă al dosarului, listă însoţită de menţiunea „dl MURARU ALEXANDRU, consilier personal la Dir. Comunicare, având menţionată data de 17.10.2007 (…) Referitor la dosarele de personal a căror lipsă a fost constată din arhivă, Gădăleanu Maria declară că potrivit unor uzanţe neoficiale, acestea au fost solicitate telefonic de către consilierul ministrului MURARU ALEXANDRU, i-au fost puse la dispoziţie de către Marinescu Valjean, au fost menţionate în registru de arhivă după care s-a deplasat la et.1 al instituţiei, în biroul lui MURARU ALEXANDRU IULIAN căruia i le-a înmânat (…) Deşi i-a solicitat să semneze în registru pentru primirea acestora, acesta i-a spus că nu are timp însă dosarele îi vor fi returnate imediat ce vor fi consultate de către ministru (Tudor Chiariu – n.n.) (…) până la această dată dosarele nefiindu-i restituite de către MURARU ALEXANDRU (subl.n.)
În final însă, organul de cercetare penală constată că, la data de 17.10.2007, MURARU IULIAN-ALEXANDRU nu avea calitatea de funcţionar public în cadrul Ministerului Justiţiei, potrivit prevederilor art.6 lit. a si b raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi, pe cale de consecinţă, la data de 17.10.2012 s-au împlinit termenul de prescripţie pentru comiterea infracţiunii prev şi ped de art.242 alin.1 Cod penal.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză şi preluând motivarea că făptuitorul nu ar avea calitatea de funcţionar public, procurorul Florea Stoian Andreia dispune prin Rezoluţia din 10.12.2013 neînceperea urmăririi penale faţă de MURARU IULIAN-ALEXANDRU sub aspectul săvârşirii infr.prev.de art.242 alin.1 C.p.
Impotriva acestei Rezoluţii am formulat plângere, invederând că noţiunea de „funcţionar public” la care se face referire în art.242 C.p. este cea definită de chiar Codul penal în art.147, respectiv: „Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art.145” şi nicidecum definiţia funcţionarului din Statutul funcţionarilor publici.
Pornind de la definiţia dată de Codul penal, în speţă este incident art.242 alin.3 Cod penal, anume: „Dacă faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 sunt săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an”. Deci pedeapsa este în acest caz este de maxim 6 ani. Pe cale de consecinţă, aplicând art.122 alin.1 lit.c, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani. Aşadar, se impunea dispunerea începerii urmăririi penale împotriva consilierului MURARU ALEXANDRU-IULIAN sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.242 alin.3 Cod penal.
Primul-procuror însă, prin Ordonanţa nr.1953/II-2/2014 din 06.01.2015, contrar procurorului de caz deşi constată că numitul Muraru Iulian-Alexandru avea la data de 17.10.2007 calitatea de funcţionar public, în conformitate cu dispoziţiile art.147 Cod penal, fiind angajat în cadrul Ministerului Justiţiei în calitate de consilier al ministrului Justiţiei, omite să schimbe calificarea în art.242 alin.3 Cod penal, sustragere de înscrisuri în formă calificată (şi nu art.242 alin.2 care se referă la fapta de distrugere din culpă săvârşită eventual de Gădăleanu Maria).
Ca şi cum nu ar fi fost suficientă această „omisiune” a încadrării corecte a faptei săvârşite de Muraru Alexandru-Iulian, primul-procuror susţine că din probele aflate la dosarul cauzei „nu a rezultat dincolo de o îndoială rezonabilă condiţia ca autorul faptei să se fi aflat în momentul comiterii acesteia în exercitarea atribuţiilor de serviciu”. Cu alte cuvinte, când Muraru Alexandru, în calitate de consilier al ministrului Tudor Chiuariu, a solicitat dosarele ce i-au fost aduse în birou (şi pe care nu le-a returnat spunând ca „vor fi returnate imediat ce vor fi consultate de către ministru”), cei doi – consilierul personal şi ministrul – se aflau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu??? Atunci, în ce calitate au cerut şi li s-au dat respectivele dosare, care, potrivit dispoziţiilor art.42 alin.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, consacră caracterul confidenţial al datelor din dosarul profesional şi permit doar titularilor accesul la propriul dosar profesional??? Or, rezultă fără putinţă de tăgadă că respectivele dosare profesionale, deşi nu conţin informaţii de interes public, au fost sustrase de consilierul MURARU ALEXANDRU-IULIAN, cu complicitatea ministrului T. Chiuariu, tocmai în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aceştia folosindu-se abuziv de funcţiile lor la acea dată în cadrul Ministerului Justiţiei.
Primul-procuror mai susţine că „în urma cercetărilor efectuate în cauză nu au fost identificate documente arhivistice care să ateste traseul urmat de acestea (dosare sustrase-n.n.)”. Ba există, „cele două înscrisuri olografe tip bilet” şi depoziţiile martorului Marinescu Valjean şi faptuitoarei Gădăleanu Maria care sunt arhisuficiente pentru a înlătura orice dubiu.
Mai mult, este cert că dosarul profesional al subsemnatului, folosit ulterior în scop de şantaj de MURARU ANDREI-DAN, fratele geamăn al făptuitorului MURARU ALEXANDRU-IULIAN, nu a fost restituit Ministerului Justiţiei nici până în ziua de azi. (Anexa 2)
Astfel că am rămas fără nici un document privind parcursul meu profesional şi în imposibilitate de a verifica autenticitatea actelor depuse în instanţă de către pârât în dosarul civil nr.11527/299/2012 aflat pe rolul Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pentru judecarea acţiunii în răspundere civilă delictuală împotriva pârâţilor Muraru Andrei-Dan şi Observator Cultural.
Astfel, MURARU DAN-ANDREI a urmărit ca, prin ameninţarea subsemnatului cu darea în vileag a unei fapte imaginare, compromiţătoare pentru mine, pretins existentă în dosarul meu profesional, sustras de fratele său geamăn MURARU ALEXANDRU-IULIAN, să mă constrângă să demisionez din Colegiul CNSAS în favoarea numirii pe aceeaşi funcţie a fratelui său geamăn (prin intermediul P.N.L., ai căror membrii sunt ambii fraţi gemeni, precum şi ministrul Tudor Chiuariu – Anexa 3 şi 4).
În concluzie, vă rog ca în conformitate cu prevederile art.340 n.c.p.p. să admiteţi plângerea astfel cum a fost formulată, să desfiinţaţi soluţia atacată şi să trimiteţi cauza la procuror pentru a pune în mişcare acţiunea penală împotriva făptuitorului MURARU ALEXANDRU-IULIAN pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri în formă calificată prevăzută de art.242 alin.3 C.pen. (art.259 alin.2 din noul Cod penal). De observat că şi într-un caz şi în altul, maximul pedepsei prevăzute de lege este peste 5 ani închisoare, astfel că termenul de prescripţie prrevăzut de art.122 alin.1 lit.c Cod penal (art.154 alin.1 lit.c din noul Cod penal) este de 8 ani.
Prof. univ. dr. Corneliu Turianu"
 

marți, 20 ianuarie 2015

Consilierul lui Iohannis, Andrei Muraru, cercetat pentru şantaj, instigare şi complicitate la furt de documente secrete. Profesorul Corneliu Turianu de la CNSAS l-a prins cu documentele (Partea 1)



Gemenii secreţi ai lui Fenechiu“. Aşa au fost porecliţi de presa locală din Iaşi fraţii Andrei şi Alexandru Muraru, protejaţii baronului Relu Fenechiu şi şpăgarului Tudor Chiuariu, cunoscuţi infractori penali, unul deja puşcăriaş, altul pregătindu-şi valiza, după ce DNA a descoperit în Ancheta Retrocedărilor frauduloase două noi şpăgi solicitate de acesta, în valoare de numai 5 500 000 de euro.
Pentru fostul ministru al Justiţiei, Alexandru Muraru a ales să-i sară la beregata doamnei Livia Stanciu, preşedinta ICCJ, într-un articol pentru care a fost dat afară de pe platforma blogurilor Adevărul.
“Inacceptabilul derapaj a avut loc în textul intitulat „O înfrângere cât o generaţie umilită: Tudor Chiuariu“, text publicat în data de 31 ianuarie 2014. Redacţia Adevărul îşi asumă prezenţa acestui text în secţiunea sa de Bloguri, dar consideră că domnul Muraru a folosit spaţiul public oferit prin blogul său de pe adevarul.ro în interes personal”, scriau editorii Adevărul.
Muraru îl considera pe infractorul Chiuariu – zis Al Şpagone – drept un fel de geniu al Justiţiei, “onest”, “competent”, “profesionist”, şamd. Un adevărat profesionist, după cum s-a văzut: profesionist al şpăgii. “Dincolo de penibila apărare făcută unui infractor dovedit, cu fapte săvârşite chiar din postura de ministru al Justiţiei, autorul se remarcă printr-un atac violent la adresa unui stâlp al sistemului de Justiţie: preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, afirma ziarul Adevărul, cerându-şi scuze cititorilor săi pentru acest atac imund. Pentru acestea şi multe altele astăzi, Alexandru Muraru, cârtiţa lui Fenechiu şi Chiuariu, este membru al Consiliului de Administraţie al Radioului Public (!) în timp ce fratele său şi-a săpat un loc călduţ în Consiliul de Adminstraţie al TVR. “C-aşa-i în tenis!”
La capitolul “multe altele” se adaugă şi un furt calificat de documente secrete din Ministerul Justiţiei – pe când era consilierul personal al lui Chiuariu -, cu scop de şantaj, după cum relevă profesorul Corneliu Turianu, înfăptuit de fratele său geamăn, Andrei Muraru, în prezent consilier pentru relaţia cu societatea civilă al preşedintelui Klaus Iohannis. Se pune, desigur, problema: care societate civilă? Dacă este vorba, pe lângă asociaţia “Miliţia Spirituală”, de la care se revendică, şi de oengiştii de la PMSI (*), atunci poate ar fi cazul să intervină DNA.
Pentru că tot DNA a surprins furtul de documente secrete din Ministerul de Interne, soldat cu arestarea a doi complici. Cităm din ordonanţa DNA: “Suspecta Popa-Mocanu Ingrid-Luciana, în calitate de consilier al ministrului Afacerilor Interne, i-a permis accesul suspectului Șova Mihai la documente care conțineau informații nedestinate publicității și la care acesta nu avea acces, conform atribuțiilor de serviciu, pe care cei doi, ulterior, le-au fotocopiat în scopul obținerii unor foloase necuvenite.
Exact acesta este şi cazul celor doi gemeni Andrei şi Alexandru Muraru, cârtiţele lui Fenechiu şi Chiuariu, după cum reiese din sesizarea înaintată Parchetului de secretarul Colegiului CNSAS, Corneliu Turianu, pe care o prezentăm mai jos, aşa cum am obţinut-o prin mijloace specifice. Mâine veţi afla ce-i paşte pe cei doi gemeni, dintr-un alt document interceptat de redacţia noastră. (Z.O.)

(Va urma)

DOMNULE PRIM-PROCUROR,
Subsemnatul CORNELIU TURIANU, domiciliat în Bucureşti, sector 1, vă supun atenţiei următoarele precizări referitoare la plângerea mea, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti, sub numărul 12807/P/2014, împotriva numitului MURARU DAN-ANDREI, înaintată de dvs. Secţiei 17 Poliţie în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.259 n.c.p. (Anexa 1):
În realitate, faptele comise de MURARU DAN-ANDREI întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj şi, prin urmare, vă rog să dispuneţi trimiterea plângerii Secţiei 17 Poliţie în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.207 alin.1 si 2 n.c.p.
Vă reamintesc că, ulterior depunerii plângerii înregistrate sub nr.12807/P/2014, la cererea mea, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti mi-a comunicat rezoluţia din 10.12.2013 (Anexa 2) privind pe MURARU IULIAN-ALEXANDRU, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.242 alin.1 Cod penal (actualul art.259). De reţinut că neînceperea urmăririi penale nu s-a datorat stabilirii nevinovăţiei făptuitorului MURARU IULIAN-ALEXANDRU, ci aşa-zisei incidenţe a cazului de nepedepsire prevăzut de art.10 lit.g C.proc.pen.
Concret, Secţia 17 Poliţie a stabilit că „în registru apare menţiunea că dosarele în cauză (17 dosare profesionale-n.n.) au fost scoase din arhivă la data de 17.10.2007 şi înaintate consilierului MURARU ALEXANDRU…” „acestea au fost solicitate telefonic de către consilierul ministrului MURARU ALEXANDRU, i-au fost puse la dispoziţie de către M.V.” „Deşi i-a solicitat să semneze în registru pentru primirea acestora, acesta i-a spus că nu are timp însă dosarele îi vor fi returnate imediat după ce vor fi consultate de către ministru” (Tudor Chiuariu-n.n.); „până la această dată dosarele nefiindu-i restituite de către MURARU ALEXANDRU”.
Subliniez că la data sustragerii celor 17 dosare profesionale, inclusiv al meu, MURARU ALEXANDRU avea calitatea de „funcţionar public” prevăzută de art.147 Cod penal.
Aşadar, MURARU DAN-ANDREI este cel care a săvârşit infracţiunea de şantaj prevăzută şi pedepsită de art.207 alin.(1) si (2) n.c.p., urmărind ca prin ameninţarea subsemnatului cu darea în vileag a unei fapte imaginare, compromiţătoare pentru mine, pretins existentă în dosarul meu profesional sustras de fratele său geamăn MURARU ALEXANDRU-IULIAN, să mă constrângă să demisionez din Colegiul CNSAS în favoarea numirii pe aceeaşi funcţie a fratelui său geamăn (prin intermediul P.N.L., ai căror membrii sunt ambii fraţi gemeni, precum şi ministrul Chiuariu – Anexa 3).
Astfel, actele respective au fost comentate iniţial de MURARU DAN-ANDREI în articolul „Simularea purificării. Lustraţie şi iluzie” din ziarul Observatorul Cultural.
De asemenea, anterior primului termen de judecată, aceste documente au fost prezentate şi comentate de către MURARU ANDREI-DAN într-o emisiune de ştiri pe postul naţional de televiziune.
Apoi, cum arătam în plângerea mea, MURARU ANDREI-DAN a fost cel care a depus la instanţa civilă acte din dosarul meu profesional, sustras în întregime de fratele său geamăn (Anexa 4).
Precizez că accesul la aceste dosare profesionale, care conţin documente cu protecţie de secretizare, este permis titularilor în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. În acest sens, prin Sentinţa civilă nr. 2850/28.10.2008, Curtea de Apel Bucureşti a statuat că aceste dosare care consemnează evoluţia profesională a unui magistrat nu reprezintă informaţii de interes public, ci conţin date personale, confidenţiale, consfinţite ca atare de dispoziţiile legale cu caracter special cuprinse în statutul judecătorilor şi procurorilor (Anexa 5).
Menţionez că nici până în ziua de azi dosarul nu este recuperat, iar eu nu îl pot consulta spre a verifica autenticitatea actelor folosite de MURARU DAN-ANDREI pentru şantaj comparativ cu originalele aflate în dosarul profesional.
Anexez în copie cele 5 anexe menţionate în motivarea plângerii.
Prof. univ. dr. Corneliu Turianu
DOMNULUI PRIM-PROCUROR AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTOR 5 BUCUREŞTI

 

duminică, 19 ianuarie 2014

Cum să-i faci scăpaţi pe managerii corupţi


Nu este, sper, un secret în ultimii ani, mulţi manageri au condus cu bună ştiinţă la faliment societăţile comerciale ce le fuseseră încredinţate şi situaţia la care mă refer este, de fapt, infracţiunea cunoscută astăzi de toată lumea ca bancrută frauduloasă. Mulţi dintre managerii ce ar fi putut fi învinuiţi de săvârşirea acestei infracţiuni, unii dintre cei aflaţi chiar în anchetă penală, au fost salvaţi in extremis de eliminarea din legislaţie a bancrutei frauduloase.
Nu este cazul să mai invoc istoricul acestei penibile erori juridice. Între timp, ea a fost reparată, prevăzându-se chiar o pedeapsă mai severă decât cea iniţială. Dar aceasta nu înseamnă că faptele, săvârşite până la data votării O.U.G. nr.32/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, vor mai putea fi aduse vreodată în faţa justiţiei. Managerii vor putea fi traşi la răspunderea numai pentru infracţiuni nesemnificative în raport cu vinovăţia lor reală, cum ar fi înşelăciunea, falsul sau uzul de fals.
Durerea este însă alta. Aceşti manageri, care au vârât până la umăr mâna în avuţia publică, urmăresc să devină proprietarii întreprinderilor pe care tot ei le-au adus în stare de faliment. Păi, tocmai de asta le-au falimentat, ca apoi să le cumpere pe nimic. Nu neapărat pe numele lor, ci folosindu-se de interpuşi, de firme-fantomă, deja constituite sau fabricate ad-hoc, în scopul participării la licitaţii. Las deoparte faptul că multe licitaţii sunt trucate şi la ele participă, în principal, „agamanii”, adică prietenii managerilor pungaşi. Cum vor reacţiona oamenii aduşi în situaţia de şomeri fără nici o perspectivă când vor vedea că foştii lor directori, dimpreună cu aliaţii lor din AGA şi din consiliile de administraţie şi care au decimat întreprinderile, devin patroni? Credeţi că oamenii nu ştiu prin ce mijloace necinstite şi-au procurat banii cu care vor să cumpere întreprinderile lichidate de ei?
Ştiu, hoţia a fost de multe ori acceptată ca sursă de capitalizare în ritm forţat a întreprinzătorilor autohtoni. Şi, după ce că au furat cu neruşinare, unii dintre aceştia au astăzi tupeul să ne dea lecţii de onestitate şi de civism luminat.
Toate au însă o limită, şi cu atât mai mult trebuie să punem capăt hoţiei. Eu, unul, nu ştiu ce foloase ne poate aduce hoţia patriotică. Privatizarea nu îşi propune îmbogăţirea unor indivizi lipsiţi de orice scrupule. Privatizarea nu este un scop în sine şi nu trebuie făcută peste noapte, oricum şi cu oricine. Directorii falimentului trebuie excluşi din procesul privatizării, fie şi numai pentru rezultatele incompetenţei lor. Când bolnavul este mort sau în agonie, deşi nu a suferit de o boală incurabilă, medicul este cel vinovat. Avem nevoie de investitori capabili, oneşti, de bună-credinţă, români sau străini. Numai cu ei putem reface economia şi forma clasa întreprinzătorilor mici şi mijlocii, preponderentă în toate ţările dezvoltate.
Privatizarea cu corupţi este de neconceput, înseamnă să dăm avuţia publică pe mâna hoţilor. Poate cineva dintre dumneavoastră de acord cu acest jaf strategic? Sunt convins că nu.
Acestea sunt motivele pentru care sugerez Guvernului şi, în mod deosebit ministrului reformei, ca printr-un act normativ să prevadă excluderea din procesul de privatizare a managerilor, a membrilor consiliilor de administraţie şi ai AGA, care în mod deliberat au adus întreprinderile în stare de faliment. Şi aceeaşi soluţie se impune şi în cazul managerilor incompetenţi. Adică toţi cei care s-au aflat în fruntea societăţilor comerciale ce figurează pe lista întreprinderilor care urmează a fi lichidate.

A se vedea şi Bancruta frauduloasă