Se afișează postările cu eticheta O Românie a coerenţei morale şi legislative. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta O Românie a coerenţei morale şi legislative. Afișați toate postările

luni, 5 noiembrie 2012

Unele „mişculaţii” financiare ale Parlamentului

 
Deunăzi s-a făcut o tentativă de reincludere pe ordinea de zi a iniţiativei legislative privind stabilirea coeficienţilor de salarizare a personalului bugetar, în categoria cărora intră corectări salariale, printre care se numără şi parlamentarii din Senat şi Camera Deputaţilor.
Ceea ce m-a frapat de la bun început a fost atmosfera de şuşoteală, practic de clandestinitate prin care au înţeles unii dintre noi să susţină această iniţiativă, de parcă ar fi vorba de cine ştie ce mare secret de stat pe care nu trebuie să-l afle nimeni.
Eu unul, vă spun sincer, nu înţeleg care este baiul, de ce trebuie să ne ascundem şi, mai ales, de cine? De presă, de electorat? Din contră, această „blătuire” legislativă nu poate decât să dăuneze imaginii publice a Parlamentului României.
Lucrurile sunt cât se poate de clare, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe senatori. Şi, cu toate acestea, am auzit niscai voci care, din băncile Senatului, au anunţat indignaţi că se opun „îmbuibării” salariale, de parcă respectivii colegi au fost loviţi brusc de sindromul masochismului patriotard.
Şi nu mă pot opri să fac o paralelă cu cazul preşedintelui cubanez Fidel Castro, care, aflat în vizită oficială undeva în Vest, a tras la cel mai luxos hotel, în schimb, coborând la prânz spre a servi masa, a cerut chelnerilor – fireşte, zâmbind bliţurilor – „fasole fără cârnaţi, că sunt venit pe banii bravului popor cubanez”. Aşa că mai încet cu această falsă „mândrie patriotică”, pentru că, să fiţi siguri, domnilor, nu ne aude nimeni.
Şi atunci, unde este „îmbuibeala”? Este clar că această situaţie, această păguboasă aparenţă, se datorează de fapt inovaţiilor făcute de cei care au întocmit şi au votat Regulamentul Camerei Deputaţilor. Pentru că nu are nici un rost să ne ascundem după degete, s-o spunem limpede: îngrijorarea presei şi a opiniei publice, faţă de unele posibile „mişculaţii” financiare ale parlamentarilor, se datorează exclusiv politicii de forfetare practicată de Camera Deputaţilor.
Presa a tras un cât se poate de bine venit semnal de alarmă privind acest inedit aspect, dar nu a ştiut că, de această plată în devălmăşie, beneficiază doar colegii deputaţi. Concret. Eu, ca senator, primesc doar salariul la care mă refeream. Restul plăţilor, privind chiria Biroului senatorial şi salarizarea dactilografei, a şoferului şi a şefului de cabinet şi – când este cazul – plata hotelului, le face direct Senatul. În cealaltă Cameră, lucrurile stau cu totul altfel. I se pun deputatului în braţe nişte milioane, nu ştiu exact câte, şi se descurcă omul cum poate; îşi plăteşte singur hotelul şi se achită şi faţă de subordonaţi. De aici şi posibilitatea de a se mai merge la „mica înţelegere”, de a mai locui la rude, de a-şi mai angaja vreo nepoată drept dactilografă, ginerele pe post de şofer şi nevasta şef de cabinet. Aceasta, subliniez, în cazul în care semnalele apărute în presă sunt veridice.
Deci, lucrurile stau cu totul altfel în cele două Camere. Şi, deşi este clar în favoarea cui, iată că, în timp ce la deputaţi respectivul proiect de majorare a trecut ca expresul prin haltă, la noi ca la nimeni. Pe de altă parte, se introduce legea pe ordinea de zi aşa, mai pe ascuns, clamăm populisme ieftine, refuzând, cu o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună, o eventuală corectare salarială.
În concluzie, cred că adevărata problemă este ca alegătorii noştri să ştie exact cum stau lucrurile.
(Monitorul Oficial nr. 224 din 23 decembrie 1997, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare, Senatul, Sesiunea I Ordinară)

sâmbătă, 23 iunie 2012

Postfaţă la "O Românie a coerenţei morale şi legislative"

Postfaţă 

la "O Românie a coerenţei morale şi legislative"

de Corneliu Turianu


„În goana cu care ne avântăm să reproşăm lumii mozaicate a politicului supunerea la efectele indiferent căror ideologii, într-o arenă a antagonismelor create de sistemele şi curente politico-ideologice diverse, amestecate cu la fel de diverse interese economice, omitem adevăratele probleme cu care ne confruntăm.
Intervenţiile legislative şi discursurile parlamentare ale prof.univ.dr. Turianu, din care am selectat pe cele mai reprezentative, dezvăluie faptul că percepţia cetăţeanului, ca reprezentat, asupra rolului politicianului, ca reprezentant, poate fi uneori eronată în ceea ce priveşte liantul ce trebuie să îl asigure aleşii neamului între aspiraţiile cetăţenilor şi deciziile politice. Lucrarea de faţă demonstrează fără putinţă de tăgadă că au existat şi există parlamentari care au încercat să demonstreze că unicul interes care trebuie să îi călăuzească pe cei ajunşi acolo este interesul celor care i-au desemnat ca reprezentanţi.
Experienţa de peste treizeci de ani din magistratură, precum şi, nu mai puţin, calităţile cu care este înzestrat autorul l-au ajutat să găsească mereu soluţiile cele mai potrivite pentru rezolvarea problemelor cu care s-a confruntat România.
Deşi reprezintă rodul activităţii senatoriale din urmă cu mai bine de zece ani, lecturând conţinutul cărţii putem descoperi actualitatea problematicilor puse în discuţie şi a frământărilor societăţii de atunci – repetitivitatea şi continuitatea acestora trebuind să constituie semnalul de alarmă pe care azi nu mai avem dreptul să îl ignoram.”
Monica Stoian
redactor
Pentru comenzi aici